Mărțișoarele, mirosul de flori și fundițele alb-roșii au pus stăpânire pe Ploiești, atât centrul municipiului cât și alte zone fiind pline de tarabe cu obiecte reprezentative primăverii. Pentru a afla puțin mai multe lucruri despre ce semnifică mărțișoarele pentru doamnele și domnișoarele din Ploiești, reporterii ziarului nostru le-au întrebat pe acestea de ce poartă mărțișor.
„Primăvara este anotimpul meu preferat și chiar ador toată perioada asta, apar pe piață toate florile alea mici și colorate, care te scot din amorțeala cauzată de frig și zăpadă.
Am un mărțișor pe care îl port, este unul făcut manual de un copilaș de 11 ani de care mai am eu grijă din când în când. Este un fluturaș colorat la care se vede că a muncit destul de mult. Pentru mine este foarte important că a stat și a lucrat atât de mult un lucru pe care putea să îl cumpere și să scape mai ușor în loc să se chinuie să îl facă de mână”, a spus Mihaela (22 de ani).
„Când eram mică abia așteptam să vină 1 Martie să primesc mărțișoare pentru că mă simțeam mai importantă și la mine la școală îmi dădeau mărțișoare băieții care mă plăceau. Acum port un mărțișor, este o buburuză. Pentru mine semnifică venirea primăverii”, ne-a spus Georgiana (17 ani).
În schimb, multe doamne sau domnișoare au renunțat la a-și mai pune mărțișorul în piept sau pur și simplu au ales varianta brățării specifice sărbătorii mărțișorului.
„Nu port mărțișor, port brățară, îmi place mai mult cum stă la mână și mi se pare mai accesibilă, plus că nu trebuie să stau cu grija ei că s-ar putea agăța în haine sau că s-ar putea rupe”, a spus Mădălina (19 ani).
Fetele și femeile primesc mărțișoare și le poartă pe toată durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Există multe mituri ale mărțișorului, însă cu toate acestea originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact. Dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini. În mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. (sursa: Wikipedia)
