497 de minori au murit într-un cămin-spital din Dâmbovița, iar în total au avut loc 535 de decese (38 majori). Deși au trecut ani de zile de atunci, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești investighează acum cazul, în urma unui denunț.

Sutele morți au fost înregistrate în perioada 1970-1997, iar Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus joi un denunț cu privire la cele 535 de decese care au avut loc la căminul-săital pentru deficienți nerecuperabili Moreni-Țuicani din Dâmbovița.

Se pare că cei mai mulți copii au murit din cauza înfometării și a bronhopneumoniei.

• Plângerea penală vizează săvârșirea infracţiunii de tratamente neomenoase, prin organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane și degradante aplicate minorilor.
• Denunțul penal a fost depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Urmează informații cu puternic impact emoțional!

Potrivit anchetei IICCMER, Centrul a funcționat inițial ca spital chirurgical și preventoriu TBC pentru copii, fiind transformat ulterior în centru pentru copii neuropsihici și, în final, în centru pentru „deficienți nerecuperabili”.

IICCMER susține că în realitate căminul era un loc de exterminare al minorilor, cu rate de mortalitate de peste 70% din internări, mai ales în perioada 1985-1989.

În perioada 1985-1989, din cei 134 de copii transferați de la leagănele din Arad, 75% și-au pierdut viața, majoritatea în primele luni de internare, din cauza malnutriției grave și a lipsei asistenței medicale.

Institutul precizează că „ancheta a identificat persoanele responsabile pentru aceste crime, implicate în organizarea și gestionarea regimului inuman aplicat în centru.”

„O statistică relevantă privitoare la cei decedaţi din cauza malnutriţiei este legată de durata supravieţuirii în Căminul-spital Moreni. Astfel, 57.52% dintre aceştia mureau în primele trei luni, iar dacă îi adăugăm pe cei care decedau în maximum un an de la internare, ajungem la o proporţie de peste 70%. Pornind de la premisa că principala cauză a malnutriţiei este lipsa unei alimentaţii corespunzătoare, iar principala cauză a deceselor înregistrate la Moreni a fost tocmai malnutriţia, putem avansa ipoteza existenţei unui regim de exterminare a minorilor din acest centru”, se arată în document.

„Dintre cei 137 decedaţi din cauza bronhopneumoniilor și afecțiunilor pulmonare, nu mai puţin de 53 aveau vârsta de trei ani, 15 aveau 4 ani şi 13 aveau vârsta de 5 ani. Aşadar 60.9% dintre cei decedaţi din cauza bronhopneumoniei făceau parte din grupa de vârstă 3-5 ani, 20.3% din grupa 6-10 ani, 16.5% grupa 11-17 şi 2.2% aveau peste 18 ani”.

Statisticile groazei

• dintre cei 474 de minori internaţi în perioada 1985-1989 si-au pierdut viaţa nu mai puţin de 295 copii, o mortalitate de peste 60%. Numărul total de decese din perioada 1985-1989 a fost de 336 (41 dintre minorii decedaţi au fost internaţi înainte de 1985 ).
• dintre cei 134 de copii transferaţi de la Leagănul din Arad în perioada 1985-1989, nu mai puţin de 100 (aprox. 75%) mor în căminul-spital astfel: 19 decedează în prima lună de la internare, 28 în a doua, 24 în a treia, 11 în a patra. 
• din cei 54 de copii transferaţi de la Leagănul din Satu Mare în lotul din 17 iunie 1988, nu mai puţin de 41 (aprox. 76%) mor în Căminul-spital astfel: 22 decedează în prima lună de la internare (mai mult de jumătate), 12 în a doua, 4 în a treia, 2 în a patra. Relevant este că dintre cei 41 de copii decedaţi ce proveneau de la Satu Mare, 35 au murit din cauza malnutriţiei.
• Aproape 60% dintre cei internaţi în perioada 1970-1997 şi-au pierdut viaţa în condiţii inumane, iar cei care au reuşit să supravieţuiască au rămas cu sechele fizice şi psihice care i-au urmărit întreaga viaţă.

Potrivit IICCMER, situația a început să se schimbe treptat după 1990, odată cu venirea misiunilor umanitare din străinătate. „Prin raportare la cei 110 minori internaţi în cursul anului 1990, doar 15 dintre ei au decedat (aproximativ 13%), cei mai mulţi în primele luni ale anului, înainte de venirea misiunilor umanitare străine.”

Institutul amintește și de venirea Maicii Tereze la acest cămin: „În mai 1990, Maica Tereza, în calitate de fondatoare a ordinului Misionarele Carității, a vizitat România, oprindu-se şi la Căminul-spital pentru minori cu handicap sever Moreni-Ţuicani unde, cu acordul Ministerelor Sănătăţii şi Muncii, a preluat 63 de copii pe care i-a transferat la un adăpost special înfiinţat în Chitila, lângă Bucureşti. Parte dintre aceşti copii care au fost salvaţi de la moarte au fost adoptaţi de familii din Occident. Transferul acestor minori de la o unitate medicală către un adăpost social a salvat practic viața a 63 de minori care urmau să moară, nefiind nevoie decât de oferirea unor condiții mai bune de trai, alimentație, igienă, medicație și atenție”, se arată în comunicatul IICCMER.

Ne vedem și pe Facebook! Rămâi conectat, cu Google News!

Poți să găsești cele mai importante știri și mai mult conținut media direct pe telefonul tău. Intră pe canalul nostru în aplicația TELEGRAM.