Noaptea se lăsase peste pădurea Băneasa precum o cârpă plină de motorină aruncată de un mecanic de la service peste un motor desfăcut. Ceasul când ielele, zânele pădurii și spiridușii emigranți din Irlanda aveau să iasă din ascunzișurile lor se apropia.
Aerul încărcat cu electricitate statică nu prevestea nimic bun. Dar nici nimic rău. Doar că era un pic mai cald ca de obicei. Transpirând abundent prin toți porii, senatorul Savu, cu un binoclu agățat de gât, moștenit (binoclul, nu gâtul) de pe vremea când servea patria ca ofițer, pândea. ”Napoli-Atalanta unu, Brescia-Napoli doi”, șoptea ca să-și facă un pic de curaj.
La cinci sute de metri mai în față apăruseră două luminițe. ”Vine, sunt farurile de la mașină”, chiui bucuros în gând. De unde! Cele două luminițe părură că se despart nefiresc în aer. ”Lupii, mamă!” scânci senatorul. ”OZN-uri în Păadurea Băneasa, știam eu. E conspirația reptilianului de Băsescu. Și Dragnea care nu mă crede, da-i-aș cu mașina de tuns iarba prin mustață. De ce n-am luat aparatul foto la mine? Sau măcar laptopul, să postez pe blog. Aveam dovada conspirației”, monologa Daniel Savu urmărind mai departe luminițele suspecte.
”De unde domn-le ozeneuri?”, auzi o voce gravă în spatele lui de sări în poziție de drepți mai repede și mai corect decât cel mai antrenat marines. ”E niște licurici care e în perioada de împerchere și face dansul babardelii”. Senatorul deschise ochii. În fața lui, un nene îmbracat într-un costum ponosit de pădurar cu o mustață model Dragnea, anii 60, îl privea uimit. ”Ce faci cu benoclu ăla, ai ieșit la braconaj? Zi repede”.
Aici trebuie să remarcăm antrenamentul fostului ofițer cum se caracterizează senatorul Savu. Calm și glaciar ca un ghețar din pântecul neatins al Alpilor i-a răspuns pădurarului: ”Aici nu este vorba de braconaj. Sunt senator al României și urmăresc o conspirație de care depinde însuși destinul acestei nații. Poate m-ai văzut la Antena 3. Și când am spus că mă voi duce la comisia SRI să spun tot să n-ai impresia că n-o voi face. O seară bună și la revedere”. Senatorul dispăru în întuneric mai înainte ca pădurarul să mai zică ceva. Apoi făcu un gest cu mâna în dreptul capului și mormăi în barbă ”încă unu fără leac”.
Apoi o luă încetișor spre inima pădurii. Și în timp ce mergea își aprinse un chiștoc și scoase de la cingătoare o stație. ”E liber domnu Dragnea, a plecat. Puteți stabili întâlnirea”.
Și-am încălecat pe-o șea
Și v-am tuns mustața-așea
Sau
Cât aș vrea să-mi văd nevasta
închisă de-un an la ZOO Băneasa (asta e de la Timpuri Noi)
Povestirea de mai sus este un pamflet și trebuie citită și tratată ca atare. Orice legătură cu realitatea e absolut întâmplătoare.
sursa: stopinfractori.ro
