Oricât de mult s-ar antrena, oricât de mult ar studia, oricât de mult s-ar strădui să se autodepășească, omul își are limitele sale impuse de natură sau de divinitate. Dar tot acești factori care l-au încorsetat, i-au oferit omului un impuls care l-a determinat să nu se oprească în dreptul unor bariere în aparență de netrecut. Probabil că exact pentru această tărie, putere, a fost creat câinele, să poată face ceea ce un om nu va reuși niciodată de unul singur. Iar în momentul în care omul și câinele se transformă într-o singură ființă, succesul nu este departe.
Am auzit adesea despre câinii utilitari, un termen mult prea dur, care ne trimite cu gândul la animale de corvoadă, care sunt silite să facă ceva ce nu le face deloc plăcere. Nu este însă și cazul Sașei, un ciobănesc german, care de șase ani a devenit vedeta Inspectoratului pentru Situații de Urgență Prahova. Se antrenează de ani buni pentru a interveni alături de partenerul ei, Cristian Mihăilescu, în situații limită, urmare a unor calamități de care noi, din fericire, am fost feriți în ultimii ani.
Mirosul fin și dresajul de specialitate au transformat-o pe Sașa într- un câine salvator, mult mai eficient decat omul, atunci când, de exemplu, există informații că sub dărâmăturile unei clădiri distruse de cutremur se află victime care nu se pot salva singure.
Cristi, dresorul Sașei, nu poate sta departe de Sașa nici măcar o singură zi. Chiar și în concediu vine special să-și viziteze „colega”. Fac echipa de șase ani, de când cățelușa Sașa a pus ochii pe el la Centrul Chinologic de la Sibiu. De atunci sunt nedespărțiți.
„Fiecare era în cușca lui, dar atunci când li s-a dat drumul, a fost singura care a venit catre mine. De atunci, după testele pe care le-am facut, am ales-o pe Sașa,” își amintește Cristian Mihăilescu.
Deși până atunci, Cristian participa la incendii și salvări de la mare înălțime, cățelușa salvatoare l-a determinat să renunțe la lupta cu flăcările.
„Înainte am facut parte din echipajul care participa la incendii și salvări de la înălțimi. A fost o experiență frumoasă, dar experiența aceasta m-a atras mult mai mult. E altfel când simți un animal lângă tine, e un suflet, e ca o familie, să zic, și de fiecare dată, chiar dacă nu sunt la serviciu, și în zilele mele libere, atunci când pot, vin la ea, îi dau drumul, îi aduc mâncarea, de fiecare dată mă gandesc la ea, nu pot să nu mă gândesc, nu sunt zile în care să nu ma gandesc la ea,” spune Cristian Mihailescu, acum parte din Echipa de Cautare – Salvare ISU Prahova.
Pentru că are o așa misiune importantă, Sașa nu este doar un câine care este ținut în cușcă pentru ca atunci când este nevoie de ea să fie pusă direct la treabă. Sunt ore bune de antrenamente, de acomodare cu medii ostile, de la clădiri în ruină, până la agitația marilor orașe sau, din contră, în pădure.
„Poate fi folosită în principal la dărâmături, în mediul urban, în mediul natural poate fi folosita de asemenea, dar și pentru detectarea unor persoane dispărute și la alte genuri de misiuni la care se pretează Echipa de Căutare-Salvare,” spune Cristian Mihăilescu.
Chiar dacă este un câine special, cu un regim de viață asemenea, Sașa simte nevoie unui prieten …cu patru picioare. Așa că nu este exclus ca în curând cățelușa salvatoare să împartă padocul cu un coleg din aceeași rasă, care să o completeze în misiunile sale nobile.
„În viitorul apropiat o să apară și al doilea câine de căutare la fiecare inspectorat. Vom avea două exemplare și căutarea și misiunile se vor desfășura cu ușurință, pentru că, în cazul în care un câine nu poate lucra, este bolnav, nu are capacitatea în ziua respectivă, îl folosim pe al doilea”, a completat partenerul cu două picioare al Sașei.
