Rafinăria Lukoil din Ploieşti a fost căpuşată ani la rând de către propriul acţionar majoritar. Procurorii susţin că ruşii au folosit mai multe metode prin care şi-au decapitalizat filiala din România, spălând în total peste 2 miliarde de euro. Banii sifonați din România au traversat mai multe state europene ca să ajungă, în final, la companii offshore. Prin acest circuit, arată procurorii, ruşii au evitat plata impozitelor în Uniunea Europeană, mutând profiturile în paradisurile fiscale.
PIERDERILE STRATEGICE
Primul palier al fraudei îl reprezintă contractele comerciale păguboase dintre rafinărie şi alte filiale ale grupului Lukoil.
Potrivit anchetatorilor, operaţiunile s-a derulat în ultimii ani cu o companie elveţiană, Litsaco SA – traderul asumat al grupului, manageriat chiar de directori ai Lukoil – dar și cu mai multe companii offshore apropiate Lukoil. Au câștigat doar intermediarii, la ambele capete ale fluxului comercial: livrau țiței la suprapreţ şi-l cumpărau apoi rafinat sub costul de producţie. Astfel de contracte păguboase cu sateliții proprii au menținut permanent rafinăria Lukoil din Ploiești într-o stare de faliment indus, în care statul nu a încasat impozitele cuvenite.
Stoarsă de bani, filiala românească a Lukoil a fost obligată să apeleze la împrumuturi pentru care a plătit dobânzi de sute de milioane de euro. Iar împrumuturile au venit “în familie”.
DE LA FIRMA-MAMĂ ȘI ÎNAPOI
Cei mai mulţi bani, aproape 1,8 miliarde de euro, au fost scoşi din rafinăria românească sub forma unor rambursări de împrumuturi către acţionarul majoritar înregistrat în Olanda: divizia Lukoil Europe Holdings care deţine 97% din Petrotel-Lukoil România.
În acte, pretextul împrumuturilor a ținut de dezvoltarea societății din Ploiești. Apoi, în paralel, rușii susţineau că îşi capitalizează filiala locală cu sute de milioane, dar banii erau deturnați rapid, uneori chiar în aceeaşi zi, luând drumul invers spre firma-mamă. Toate aceste tranzacții se făceau cu o mare viteză. În total, în perioada 2011 – 2014, rafinăria ploieșteană a făcut plăți externe în valoare de 15,5 mld de euro și încasări de 11,2 mld de euro. Banii s-au plimbat exclusiv în interioul grupului Lukoil, fiind eludate taxele datorate statului.
În plus, investiţiile asumate oficial, prin care rușii au justificat transferurile bancare, nu s-au regăsit în bilanţurile firmei ce ar fi trebuit capitalizată.
CE SPUN PROCURORII
Concluzia procurorului de caz sună în felul următor: „(…)Prin circuitul sumelor de bani intrate și transferate prin conturile Petrotel deținute în România și Olanda, conturile din Marea Britanie ale furnizorului de materie primă Litasco SA Geneva și conturile din Letonia și Estonia ale societăților offshore […] s-au spălat peste două miliarde de euro, în principal cu scopul de a nu se realiza profit în statele Uniunii Europene, ci în state unde sistemul fiscal este relaxat sau state gen paradisuri fiscal.”
Băncile din Letonia și Estonia sunt folosite deseori în mecanismele de spălare de bani ale afaceriștilor ruși. Detalii, AICI și AICI.
Procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au pus în mișcare acțiunea penală pentru tranzacțiile din perioada 2011-2014 ale rafinăriei Petrotel. Cu toate acestea, în ultimele două ședințe AGA ale firmei care administrează rafinăria, rușii au continuat să folosească același mecanism financiar.
Sunt anchetați Andrei Rață, Dan Dănulescu, Dorel Duțu, Yuri Erogov și Alexey Voinstev, toți în conducerea Lukoil România.
Totodată, o sumă de peste 2 mld de euro a fost blocată în conturile Lukoil din Olanda și Marea Britanie ca măsură asiguratorie.
CELE DOUĂ “MECANISME”
Constantin Tampiza, fost șef Lukoil în România și Moldova, până în 2010, a explicat reporterilor RISE Project motivele pentru care grupul rusesc a derulat operațiunile financiare urmărite astăzi de procurorii ploieșteni: „Toate tranzacțiile Lukoil, probabil, au generat pierderi, dar asta este, pierderi s-au generat în toată Europa pentru rafinăriile mai mici, cu o capcacitate de sub 5 milioane de barili. Asta s-a întîmplat pentru că marginea de rafinare a scăzut sub 4$/baril. Astfel, ei au consumat fondul statuar și au rămas fără lichidități. Compania mamă a fost obligată ori să închidă rafinăria, ori să aducă bani de-acasă. Și ca să nu piardă banii, ulterior, după ce banii au intrat în țară, a doua zi au plecat banii înapoi sub formă de credit.”
Prin urmare, Tampiza este de părere că tranzacțiile respectă legile românești: „Printr-un mecanism financiar au ridicat capitalul statutar, iar printr-un alt mecanism au dus banii înapoi. Asta e destul de legal, din ce știu eu, și nu înțeleg de ce n-au înțeles procurorii că asta e legal.”
sursa: riseproject.ro
