Printre ultimele modificări aduse în materia executărilor silite se numără și cea referitoare la executarea silită în baza unor înscrisuri sub semnătură privată (despre ce înseamnă aceste înscrisuri citiți aici). Concret, Legea nr. 17/2017 a stabilit ca înscrisurile de acest fel să fie înregistrate la registrele publice pentru a putea funcționa ca titluri executorii, lucru care nu se regăsea până acum între prevederile de procedură civilă, deși anumite acte normative impuneau deja această condiție pentru anumite contracte.

Una dintre întrebările care s-au pus în preajma intrării în vigoare a acestei modificări a fost legată de cum sunt afectate actele care funcționau deja ca titluri executorii, fără să fie înscrise în niciun registru, acum când trebuie înscrise? Iar cele mai aprinse dezbateri s-au purtat pe tema contractului de credit. În fapt, unele voci au ridicat problema că nu mai funcționează ca titluri executorii contractele de credit, dacă n-au fost înregistrate nicăieri până la 24 martie 2017.

Important! Executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017, adică înainte de 24 martie 2017, nu pot fi vizate nicicum de noile modificări, pentru că acestora li se aplică normele de executare în vigoare la momentul când s-a pornit executarea, după cum prevede Codul de procedură civilă la nivel de principiu absolut.

În legislația bancară nu scrie nicăieri că trebuie înregistrate

Contractul de credit e reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, unde scrie că contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii. Condiții suplimentare nu există, așadar, pentru utilizarea lor ca titluri executorii. Nu se prevede nicăieri în acest act normativ că ele trebuie înregistrate într-un registru public.

Totuși, contractele de credit sunt înscrisuri sub semnătură privată, iar Legea nr. 17/2017 aduce o modificare la adresa actelor sub semnătură privată în privința executării silite. Însă ordonanța care reglementează contractele de credit este o lege specială, pe când Codul de procedură civilă (modificat de Legea nr. 17/2017) are valoarea de lege generală. În plus, legea de modificare la care ne referim nu a menționat nimic despre raportul dintre Codul de procedură și legile speciale, cum este ordonanța cu contractele de credit.

Chestiunea se rezumă, așadar, la o problemă de interpretare juridică, iar soluțiile ar fi două la număr, după cum ne sugerează și specialiștii în drept bancar de la casa de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații, într-un buletin legislativ:

1. Modificarea vizează contractele de credit și aduce o cerință suplimentară pentru executarea silită

„În urma modificării aduse de Legea nr. 17/2017, se poate interpreta că a fost instituită o cerință suplimentară pentru ca un înscris sub semnătură privată să beneficieze de calitatea de titlu executoriu, chiar dacă acel înscris avea această calitate în baza unei legi speciale”, spun specialiștii.

Doar că această interpretare ridică mai multe probleme, potrivit avocaților. Dacă admitem că această cerință cu înscrierea în registre e aplicabilă și înscrisurilor pentru care nu s-a prevăzut prin acte normative această necesitate până acum, atunci ar însemna:

• fie lipsirea de efecte juridice a unei prevederi din OUG nr. 99/2006, însă asta contravine normelor de tehnică legislativă (abrogarea trebuie să fie expresă și nu se poate deroga prin norme generale de la norme speciale decât dacă se prevede expres acest lucru);
• fie necesitatea ca aceste înscrisuri să fie efectiv trecute în registrele publice, altfel neputând să funcționeze ca titluri executorii.

2. Modificarea nu vizează contractele de credit

În altă interpretare, potrivit celor de la Țuca Zbârcea & Asociații, prevederea modificată „se interpretează în sensul în care condiția înregistrării vizează acele înscrisuri pentru care la data adoptării Legii nr. 17/2017 exista deja prevăzută cerința înregistrării în scopul asigurării publicității (spre exemplu, cum este cazul contractelor de ipotecă mobiliară, care trebuie înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare)”.

Așadar, contractele de credit nu ar fi vizate pentru că în ordonanța care le reglementează nu se prevede nimic cu privire la înscrierea lor în astfel de registre publice. „În favoarea acestei interpretări ar putea fi folosite, de exemplu, argumente reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 3/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispozițiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006: «executorialitatea este un atribut al creanţei, iar nu al înscrisului care constată creanța»”, mai punctează avocații.

Curtea supremă ar putea soluționa problema

„Modalitatea în care se va interpreta sintagma «în cazurile și în condițiile prevăzute de lege» prin raportare la cerința (si totodată la posibilitatea) înscrierii în registrele publice va fi determinantă pentru menținerea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit. În acest sens, trebuie clarificat dacă un înscris sub semnătură privată care nu face obiectul înscrierilor în registrele de publicitate își va păstra caracterul de titlu executoriu după intrarea în vigoare a amendamentelor (adică după 24 martie 2017 – n. red.)”, precizează specialiștii.

Specialiștii prezintă, așadar, posibilele interpretări care se pot da acestei probleme, însă așa cum o subliniază cei de la Țuca Zbârcea & Asociații, o decizie de la Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi extrem de benefică pentru a se asigura că toată lumea respectă o singură interpretare, pe care aceasta o va da problemei. Însă până la acel moment, nu este deloc exclus ca situațiile din practică să primească de la executori și de la instanțele de judecată soluționări diferite.

„Credem că, pentru clarificarea aspectelor semnalate mai sus, ar putea fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept. O decizie a instanței supreme ar aduce claritate în ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 641, astfel cum au fost afectate de modificarea adusă de Legea nr. 17/2017”, spun avocații. Pentru o astfel de decizie însă e necesar să se adreseze o solicitare în cadrul unui proces, întrucât Curtea nu poate să se sesizeze singură și să emită opinii nesolicitate, în afara legii.

Contractele de credit pot fi înregistrate în AEGRM

Între timp, reprezentanți ai operatorilor Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) au comunicat că Arhiva este un astfel de registru în care pot fi înscrise actele sub semnătură privată pentru care Legea nr. 17/2017 impune înscrierea într-un registru public. Așadar, contractele de credit pot fi înregistrate în AEGRM.

„AEGRM este pregătită juridic și instituțional, dar și din punctul de vedere al capacității tehnico-organizatorice, să asigure înregistrarea titlurilor executorii, înscrisuri sub semnătură privată, cărora legea le condiționează eficiența de îndeplinirea acestei formalități de publicitate […] prin completarea și înscrierea în AEGRM a formularului de aviz specific inițial„, se arată în comunicatul transmis de Comitet.

–

În loc de concluzie: La acest moment, indiferent care opinie de interpretare este majoritară printre specialiști, atâta timp cât vorbim de o chestiune ce poate fi interpretată în mai multe feluri, practica va răspunde cu siguranță în tot atâtea moduri. Așadar, rămâne să așteptăm o soluționare adecvată de la Curtea Supremă, la momentul în care i se va pune în față rezolvarea acesteia.