Crucea de metal de pe mormântul criminalului în serie Ion Rîmaru a dispărut, cel mai probabil fiind furată de hoții de fier vechi care au luat și alte cruci. Cel mai cunoscut criminal din România a fost executat pe 23 septembrie 1971, iar cadavrul său a fost îngropat într-un cimitir improvizat de angajații Penitenciarului Jilava pentru deținuții fără familie.

Zona cimitirului este slab supravegheată, iar hoții de fier vechi au furat crucile de metal de la mormintele mai multor deținuți, inclusiv pe cea a lui Ion Rîmaru, au precizat angajați din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) pentru Gândul.

Ion Rîmaru a fost supranumit „vampirul din București” și a rămas unul dintre cei mai sadici criminali în serie. S-a născut la Corabia în 1946 și inițial a fost condamnat pentru tâlhărie, săvârșind infracțiuni încă din adolescență.

La începutul anilor `70, o serie de crime comise cu o cruzime ieșită din comun zguduia Capitala. Ziarele vremii anunțau că un individ necunoscut atacă după miezul nopții femei singure și le lovește cu un ciocan. Un element comun al acestor atrocități era faptul că individul acționa numai în nopțile cu fenomene meteorologice: ninsoare, furtună sau ploi torențiale.

Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal începe cu dată de 5 martie 1971, dată la care era descoperit trupul neînsuflețit al unei tinere femei. Cercetările au dovedit atunci că victima fusese ucisă într-un mod sadic și apoi violată, aceasta purtând pe corp numeroase urme de mușcături. O lună mai târziu, o crimă identică a fost semnalată în Sectorul 4 al Bucureștiului, iar Miliția Capitalei adaugă acestor fapte alte două omoruri similare care avuseseră loc în anul 1970 și al căror autor nu fusese identificat.

Sute de persoane au fost interogate și ținute sub observație, iar specialiștii Institutului de Medicină Legală reușeau în premieră mondială să reconstituie portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare. Și totuși, autorul odioaselor crime continua să acționeze nestingherit.

O eroare a lui Rîmaru l-a dat de gol, atunci când anchetatorii, respectiv colonelul Santea, a găsit lângă victimă o adeverinţă eliberată de spitalul pentru studenţi.

„Inițial au crezut că era acolo în mod intâmplător sau că i-a cazut victimei, pentru că numele era şters din cauza ploii. Ulterior, s-a făcut o expertiză la Institutul de Criminalistică folosindu-se convertizorul de infraroşii. S-a ajuns la concluzia că e vorba de o scutire medicală care a a fost eliberată de cabinetul de neurologie aparţinand doctorului Octavian Enisie”, a povestit în urmă cu câțiva ani comisarul Traian Tandin, unul dintre cei mai renumiţi criminalişti români și cel care a participat la prinderea celebrului Râmaru.

Atunci a fost identificat Ion Rîmaru, student in anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, despre care colegii spuneau că este „o fire închisă şi impulsivă”. Poliţiştii au aflat că locuieşte singur într-un cămin. Mai mult, cunoscuții spuneau că își ține uşa inchisă cu două lacăte, suferă de psihopatie instabilă şi poartă cuţit la el.

Arestat în căminul studențesc al Facultății de Medicină Veterinară, Rîmaru își recunoaștea faptele după mai multe ore de interogatorii. Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigașul primea pedeapsa maximă: moartea.

În același an, 1971, la 23 septembrie, în curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Rîmaru era executat prin împușcare. Ultimele sale cuvinte aveau însă să rămână întipărite în mintea celor prezenți multă vreme: „Chemați-l pe tata. El este de vină. Vreau să trăiesc.”, descria în cartea “Cazul Ramaru”, comisarul Traian Tandin.

Sursa: romaniatv.net