Comuna Sângeru se află în estul județului Prahova, la limita cu județul Buzău, pe malurile Cricovului Sărat și ale afluenților acestuia Salcia și Sărățica. Puțini știu, însă, de unde vine denumirea localității.
Legenda spune că vatra satului s-a format în locul unde exista un sânger (specie de arbore). Denumirea Sângeru apare în documente abia după 1750 și se pare că se trage de la dejugătoarea (loc de popas unde se dejugau boii pentru a se odihni) din preajma unui arbust de sânger, care depășea proporțiile normale ale unei plante de acest soi.
Sângerul este un arbore din familia cornaceelor, înalt până la 4 m, cu ramuri purpurii, uneori verzui pe o parte, cu flori albe și cu fructe sferice negricioase.
Dintr-un hrisov dat de Matei Basarab mănăstirii Apostolache, la 25 iulie 1652, reiese că vechiul nume al localității Sângeru era Fundeni.
Denumirea aceasta, se pare, este mai veche și explică situarea comunei în cadrul județului. În acest caz, ea apărea în documentele Țării Românești de pe la începutul veacului al XV-lea. Faptul că acesta era vechiul său nume e confirmat și de o însemnare din 5 mai 1749 de pe vremea lui Grigore Ghica.
Se știe însă că în satul component Tisa (înspre Mârlogea – Apostolache) se presupune să fi existat, în sec. IV a.H. – I p.H., o cetate dacică, unică în zonă.
