Academicianul prahovean Andrei Rădulescu, născut la Chiojdeanca, va fi omagiat prin lansarea în data de 16 aprilie a volumului ”Andrei Rădulescu – Corespondență”, editat de Fundaţia „Andrei Rădulescu şi a Marilor Jurişti Români” şi Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române.
Evenimentul va avea loc în Aula Academie Române, începând cu ora 14:30, şi se doreşte a fi un omagiu adus academicianului Andrei Rădulescu (1880-1959), reputat jurist, cu o vastă cultură, preşedinte al Academiei Române, în dificilii ani 1946-1948, ales de patru ori vicepreşedinte al înaltului for între anii 1925-1946 şi preşedinte al Secţiunii istorice a Academiei Române, în perioada 1938-1941 şi preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (1938-1940).
Personalitatea şi activitatea academicianului Andrei Rădulescu vor fi evocate de acad. Mircea Dumitru, vicepreşedinte al Academiei Române, Corina-Alina Corbu, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (tbc), prof. univ. dr. Răzvan Dincă, decanul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Naţional al Literaturii Române, prof. univ. dr. Flavius Antoniu Baias, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, conf. univ. dr. Mireille Rădoi, director general al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, şi avocat dr. Dana Gruia Dufaut, preşedinta Fundaţiei „Andrei Rădulescu şi a Marilor Jurişti Români”.
Volumul conţine corespondenţa purtată de Andrei Rădulescu, ordonată tematic şi cronologic, reconstituind o parte importantă din prodigioasa activitate desfăşurată de acesta între anii 1916 şi 1958, în calitate de membru activ al Academiei Române, dar şi de consilier şi prim-preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de profesor universitar şi de istoric al dreptului românesc.
Din cele peste 360 de scrisori inedite reproduse în volum, majoritatea provin din arhiva familiei acad. Andrei Rădulescu şi sunt însoţite de scurte biografii şi comentarii referitoare la expeditori, precum şi la personalităţile şi evenimentele evocate. Printre semnatarii scrisorilor se regăsesc personalităţi de marcă ale culturii noastre, precum Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Dimitrie Gusti, Petru Poni, P. P. Negulescu, V. V. Pella, Ioan Bianu.
Lucrarea, cu un număr de 555 de pagini, cuprinde atât scrisori adresate lui Andrei Rădulescu sau trimise de acesta, unele traduse din limbile franceză, engleză şi italiană, cât şi ilustraţii şi facsimile după ziare ale vremii, precum şi un Cuvânt înainte semnat, în 2022, de fostul preşedinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, un Studiu introductiv şi o Notă asupra ediţiei redactată de dr. Filica Drăghici, în calitate de editor ştiinţific.
Prezentul volum de corespondenţă constituie un proiect deopotrivă sentimental şi ştiinţific al avocat dr. Dana Gruia Dufaut, nepoata academicianului Andrei Rădulescu, dar şi un gest de responsabilitate intelectuală asumată, aşa cum declară:
„Corespondenţa lui Andrei Rădulescu reprezintă un tezaur cultural valoros, păstrat cu grijă în arhiva familiei mele. Aceste scrisori, unele adevărate capodopere ale stilului epistolar, reflectă nu doar varietatea preocupărilor intelectualilor români, în tumultul perioadei interbelice şi imediat după instaurarea regimului comunist, ci evidenţiază totodată legăturile semnificative dintre elitele academice din ţară şi străinătate. Ele ilustrează, de asemenea, interesul pentru unificarea sistemului juridic, ridicarea nivelului de cultură şi dezvoltarea societăţii româneşti pe baza solidă a cunoaşterii.”
Andrei Rădulescu, născut în 1880 la Chiojdeanca, judeţul Prahova, a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi a obţinut un doctorat în drept la Liège. A fost judecător la tribunalele Argeş şi Ilfov şi consilier la Curtea de Apel şi la Curtea de Casaţie. În perioada 1938-1940 a deţinut funcţia de prim-preşedinte la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Timp de aproape 30 de ani (1913-1947) a fost titular al Catedrei de drept civil la Facultatea de Drept din Bucureşti şi la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, predând Cursul de istoria dreptului românesc şi Cursul de drept civil. În 1949 a organizat colectivul de vechi drept românesc de pe lângă Academia Română. A fost întemeietorul şcolii de cercetare în domeniul dreptului românesc, fiind preocupat de strângerea izvoarelor juridice scrise şi elaborând norme privind colectarea şi antologarea lor. A iniţiat colecţia „Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc”, în care au apărut meritorii ediţii critice. A fost membru al Institutului International de Filosofie a Dreptului şi de Sociologie Juridică din Paris şi reprezentant al României în Uniunea Academică Internaţională. A fost distins cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române (1916) şi a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, „Meritul comercial şi industrial”, clasa I, „Steaua României” în grad de Comandor, „Bene Merenti” clasa I, „Meritul Cultural” în grad de Mare Cruce şi în grad de Comandor.
