”La articolul 4, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (3) și (4) cu următorul cuprins:

”(3) În cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declarațiile publice precum și furnizarea de alte informații, direct sau indirect, provenind de la autorități publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele și persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Încălcarea acestei obligații reprezintă infracțiune și se pedepsește, potrivit legii penale.

(4) În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalități de natură a induce în percepția publică că acestea ar fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni”.

În sprijinul amendamentului mai sus menționat, la Directivă s-au depus amendamente care stabilesc pedepsele pentru procurorii care încalcă aceste prevederi. Spre exemplu, un procuror care transmite date despre anchete în curs riscă închisoare de la 6 luni la 3 ani.

”După alineatul (3) al articolului 277 se introduc 3 noi alineate, alineatele (31) și (32) cu următorul cuprins:

(31) Transmiterea în orice mod de informații cu privire la îndeplinirea unor acte de procedură în cauzele aflate în curs de cercetare penală la organele de urmărire penală de către un procuror sau un alt funcționar public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(32) Fapta funcționarului de a face declarațiile publice sau de a redacta acte oficiale în care să facă referire la vinovăția unei persoane în afara celor efectuate în cadrul urmăririi penale ori în cadrul judecării cauzei, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă”, arată amendamentul.

Dacă se dovedește că procurorul a trimis o persoană în judecată, iar acesta știa că este nevinovat se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.

La art. 283 alineatele (1) și (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

”(1) Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, știind sau acceptând că este nevinovată, se pedepsește cu închisoarea de la 1 an la 3 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

(2).Reținerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, știind sau acceptând că este nevinovată, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

Se iau măsuri și împotriva martorilor ”de serviciu”, adică cei numiți delatori și care fac denunțuri despre oricine și orice subiect.

”La art. 268 alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

”(1) Sesizarea penală mincinoasă, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.”.

Pe noua Directivă, spre exemplu, Călin Popescu Tăricean nu ar mai fi fost trimis în judecată de către DNA. Acesta a fost trimis în judecată pentru declarații mincinoase, dar conform unui amendament la Directivă era foarte greu de demonstrat caracterul mincinos și rea-credința în mărturia depusă în fața DNA.

”La articolul 273, după alin. (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

”(4) Nu constituie infracțiune refuzul de a face declarații prin care persoana se auto-incriminează, refuzul de declara în sensul solicitat de organele judiciare, modificarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului și nici simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos și de rea-credință, al acestora.”

sursa: stiripesurse.ro