Site-ul www.politisti.ro a făcut o analiză asupra modificările care ar putea fi aduse statutului polițistului, menită să atragă atenția asupra faptului că se dorește „sclavagismul” oamenilor legii. Vă redăm mai jos textul integral:
„În urma dezbaterilor de pe forumul nostru pe marginea proiectului de modificare a statutului poliţistului, generate de negocierile ce se poartă în această perioadă între reprezentanţii MAI şi cei ai federaţiilor sindicale, mai mulţi membri au remarcat o modificare „strecurată” ce nu va face nimic altceva decât să introducă o formă modernă a sclavagismului în Poliţia Română.
Această nouă prevedere încalcă flagrant principiul stabilităţii poliţistului la locul de muncă. Şefii vor avea posibilitatea să transfere (mute) poliţistul după bunul plac, după cheremul fiecăruia şi mai ales atunci când poliţistul deranjează şi este incomod.
Practic ne întoarcem în timp, exact cum era când instituţia avea statut militar, iar dacă sancţionai un prieten/cunoştinţă/rudă a şefului, te muta într-o altă localitate, doar pentru că aşa vroiau muşchii lui.
După cum probabil ştiţi deja, negocierile dintre sindicate şi minister se fac pe un proiect de modificare a statutului conceput de către MAI. Pentru a vă face o idee, priviţi forma actuală şi cea care se doreşte introdusă.
În prezent, în Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului în vigoare există aceste prevederi despre modificările raporturilor de serviciu:
ART. 46
Poliţistul poate fi mutat într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate decât cea de domiciliu, în următoarele situaţii:
a) în interesul serviciului;
b) la cerere.
ART. 47
(1) Poliţistul poate fi delegat, detaşat ori transferat, potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.
(2) Detaşarea poliţiştilor, cu acordul lor, în cadrul organelor speciale din structura autorităţilor publice se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare.Ascunde conţinutul
În proiectul MAI pentru noul Statut al poliţistului există următorul text:
Art. 59. – (1) Raportul de serviciu al poliţistului se poate modifica prin:
a) delegare;
b) detaşare;
c) mutare (cf L188);
d) transfer;
e) împuternicire pe o funcţie de conducere;
f) punere la dispoziţie.(2) Modificarea raportului de serviciu al poliţistului, în condiţiile alin. (1), se dispune, prin act administrativ emis potrivit normelor de competenţă, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(3) Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu se comunică poliţistului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere.
Delegarea
Condiţiile delegării
Art. 60. – (1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către poliţist, din dispoziţia şefului unităţii, în afara locului său de muncă, în interesul unităţii în care este încadrat sau ierarhic superioare, a unor activităţi corespunzătoare delegării.
(2) Delegarea poate fi dispusă, chiar şi în absenţa unor posturi vacante, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni. Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni se poate dispune numai cu acordul scris al poliţistului.
Art. 61. – Pe perioada delegării, poliţistul îşi păstrează funcţia şi drepturile băneşti corespunzătoare acesteia, având dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, dacă este cazul, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile legii.
Detaşarea
Condiţiile detaşării
Art. 62. – (1) Detaşarea poliţistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă şi exercitarea atribuţiilor în cadrul ministerului, entităţilor din structura/ subordinea/coordonarea ministerului, în cadrul altei instituţii ori autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv de demnitate publică, la solicitarea acestora, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale. În mod excepţional şi numai cu acordul scris al poliţistului, prin detaşare se poate schimba şi felul muncii.
(2) Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a poliţistului îi permite exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei pe care urmează să fie detaşat.
(3) Poliţistul poate fi detaşat pe o funcţie inferioară, numai cu acordul său scris.
Durata detaşării
Art. 63. – (1) Detaşarea poate fi dispusă, chiar fără acordul poliţistului, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Perioada de detaşare se poate prelungi mai mult de 6 luni într-un an numai cu acordul scris al poliţistului.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), detaşarea poliţiştilor, cu acordul lor, în cadrul unor instituții sau autorităţilor publice, ori la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare aplicabile situaţiilor respective.
Drepturile poliţistului detaşat
Art. 64. – (1) Pe perioada detaşării, poliţiştii îşi păstrează această calitate şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege, de indemnizaţie de detaşare şi de cele acordate în condiţiile legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi, în cazul detaşării în altă localitate, de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, cel puţin o dată pe lună, şi a cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2) În situaţia în care drepturile salariale prevăzute la alin. (1) sunt mai mici decât cele cuvenite pentru funcţia ocupată prin detaşare, poliţistul poate opta pentru drepturile salariale corespunzătoare acesteia din urmă. În cazul în care poliţistului detaşat nu îi sunt acordate integral drepturile de care beneficiază de către unitatea la care s-a dispus detaşarea, acestea se plătesc de unitatea care a dispus detaşarea.
Drepturi la încetarea detaşării
Art. 65. – La încetarea detaşării, poliţistul revine în funcţia pe care a ocupat-o anterior detaşării.
Dispoziţii comune privind delegarea şi detaşarea
Situaţii privind refuzul modificării raporturilor de serviciu
Art. 66. – (1) Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea în altă localitate numai dacă se află în una din următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical eliberat sau avizat de structurile medicale ale ministerului, face contraindicată delegarea sau detaşarea în altă localitate;
d) este singurul întreţinător al familiei;
e) măsura presupune desfăşurarea activităţii într-o localitate în care nu i se asigură condiţiile de locuit minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996.(2) Actul administrativ de delegare sau detaşare produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.
Transferul poliţistului
Art. 67. – (1) Poliţistul poate fi transferat în funcții de execuție similare în cadrul ministerului sau în afara acestuia, în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, în următoarele situaţii:
a) în interesul serviciului, în aceeaşi localitate sau în altă localitate;
b) la cerere.(2) Transferul în interesul serviciului în funcții de execuție în aceeași localitate poate fi dispus și fără acordul polițistului, dacă nu i se schimbă specialitatea și numai cu menținerea tuturor drepturilor de care acesta beneficiază la momentul transferului.
(3) Poliţistul poate fi transferat, pentru protecţia sa, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă aplicabilă poliţistului, acesta considerându-se transfer în interesul serviciului.
(4) Procedura privind transferul poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(5) Actul administrativ de transfer se emite potrivit normelor de competență și produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.
Împuternicirea pe o funcţie de conducere
Art. 68. – Împuternicirea unui poliţist pe o funcţie de conducere are ca efect asigurarea continuităţii exercitării actului de conducere în situaţia în care nu se identifică un poliţist care să îndeplinească toate condiţiile pentru a fi numit, potrivit legii, şi se dispune pentru o funcţie de conducere vacantă sau când titularul acesteia se află în imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu pe o perioadă mai mare de 30 zile calendaristice consecutive, cu excepţia perioadei concediului de odihnă.
Condiţii pentru împuternicire
Art. 69. – (1) Împuternicirea unui poliţist pe o funcţie de conducere prevăzută a fi ocupată de un poliţist se poate dispune dacă poliţistul îndeplineşte condiţiile specifice de studii şi grad profesional pentru ocuparea acesteia şi nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.
(2) Actul administrativ de împuternicire pe o funcţie de conducere produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.
Perioada de împuternicire
Art. 70. – (1) Împuternicirea pe o funcţie de conducere vacantă se poate dispune pe o perioadă de până la 6 luni potrivit normelor de competenţă, perioadă în care este obligatorie organizarea a cel puţin unei proceduri de concurs pentru ocuparea respectivei funcţii.
(2) În situaţia în care funcţia de conducere vacantă nu a fost ocupată prin concurs sau examen în termenul prevăzut la alin. (1), se poate dispune împuternicirea, în aceleaşi condiţii, pentru aceeaşi persoană, fără ca perioada cumulată de împuternicire să depăşească 1 an, cu obligaţia organizării şi în această perioadă a cel puţin unei proceduri de concurs pentru ocuparea respectivei funcţii.
(3) Împuternicirea pe o funcţie de conducere temporar vacantată determinată de imposibilitatea titularului de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu pe o perioadă mai mare de 30 zile calendaristice consecutive ori a împuternicirii acestuia să exercite atribuţiile altei de funcţii de conducere, se poate dispune, potrivit normelor de competenţă, pe întreaga perioadă a vacantării temporare.
Vechimea în funcţii de conducere
Art. 71. – Perioada în care poliţistul este împuternicit pe o funcţie de conducere constituie vechime în funcţii de conducere.
Punerea la dispoziţie
Art. 72. – (1) Punerea la dispoziţie reprezintă eliberarea politistului din funcţia pe care o ocupă cu păstrarea statutului de poliţist, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(2) Punerea la dispoziţie poate interveni numai la iniţiativa unităţii.
(3) Pe perioada punerii la dispoziţie poliţistul îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii la dispoziţia căreia se află şi beneficiază de drepturile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(4) Actul administrativ de punere la dispoziţie produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.
Cazuri de punere la dispoziţie
Art. 73. – (1) Poliţistul aflat în activitate poate fi pus la dispoziţia unităţii în următoarele situaţii:
a) când, în urma reorganizării activităţii ministerului sau a altei unităţi din structura/ subordinea/coordonarea ministerului, ori a reducerii unor funcţii de natura celei ocupate de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;
b) când i-a fost limitat nivelul de acces la informaţii clasificate în condiţiile legii şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie numit într-o funcţie similară sau inferioară cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat dupa limitare;
c) când nu a fost avizat în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile poliţistului, în condiţiile legii;
d) când i-a fost retras avizul de poliţist de poliţie judiciară şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi care să nu presupună exercitarea atribuţiilor de poliţist de poliţie judiciară;
e) când a fost eliberat din funcţie în condiţiile art. 56 alin. (3) şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie numit într-o funcţie similară ori refuză numirea într-o funcţie inferioară potrivit art. 56 alin. (5);
f) la punerea în mişcare a acţiunii penale;
g) când nu mai este apt medical să exercite atribuţiile stabilite în fişa postului.(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală este pus la dispoziţia unităţii, măsura dispunându-se de la data când şeful unităţii a luat la cunoştinţă de actul procesual al procurorului sau de hotărârea instanţei de judecată.
(3) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) se face pentru o perioadă de până la 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, perioada poate fi prelungită cu cel mult 3 luni. În această perioadă, unitatea are obligaţia de a identifica o funcţie vacantă în cadrul unitatii sau în afara acesteia, corespunzătoare pregătirii profesionale şi gradului profesional deţinut. La expirarea termenului de 3 luni, respectiv 6 luni, raporturile de serviciu ale poliţistului încetează în baza actului administrativ emis potrivit normelor de competenţă.
(4) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. f) şi alin. (2) se face până la soluţionarea definitivă, în orice mod, a procesului penal.
(5) Retragerea avizului de poliţie judiciară sau a autorizaţiei ORNISS se face motivat, în scris.
Ascunde conţinutul
O prevedere abuzivă sub care se vor ascunde o mulţime de abuzuri din partea şefilor împotriva acelor subordonaţi incomozi ce vor îndrăzni să sancţioneze ori să cerceteze vreun membru al partidului care i-a oferit suport pentru numirea în funcţie. Cu alte cvinte, se va reintroduce o nouă formă de sancţionare mascată a poliţistului incomod.
Şi asta nu este tot. Dacă citim cu atenţie aceste prevederi referitoare la „transferul poliţistului” vom observa că se referă numai la „funcţii de execuţie similare în cadrul ministerului sau în afara acestuia” fără acordul scris al poliţistului. Asta înseamnă că şefii, conform acestor noi prevederi, pot „transfera” în cadrul ministerului (care nu trebuie confundat cu Poliţia Română) fără acordul scris al acestuia. Deci peste noapte un poliţist se va putea trezi „transferat” la alte instituţii (Jandarmerie, Pmipieri, etc). De asemenea să nu pierdem din vedere şi că acestă prevedere oferă posibilitatea ca orice jandarm sau pompier poate fi transferat peste noapte fără probleme în poliţie.
A fost adăugat acest nou termen de „transfer”, păstrând-se în acelaşi timp şi „mutarea”, unde au avut grijă să specifice „(cf L188)”, tocmai pentru că legea 188/1999 prevede clar necesitatea acordului scris, iar prin acest artificiu pervers se doreşte punerea la adăpost a ministerului în situaţia unor procese ca urmare a mutărilor abuzive, ce se vor numi „transferuri”. Iar în acest fel cei ce ne conduc devin practic un fel de stăpâni pe plantaţie, care vor putea legal să distrugă viaţa unui subaltern incomod.
Să ne amintim ce a păţit colegul nostru de la Timiş, unde foştii şefi ai Poliţiei Timiş şi primarul din Recaş au fost arestaţi după ce i-au făcut viaţa un calvar. Cazul a fost intens mediatizat la vremea respectivă, dar se pare că cei din minister au uitat complet cum şefii poliţiei în cârdăşie cu un primar, i-au terorizat chiar şi copiii poliţistului care a refuzat să i se supună ordinelor politice.
Prin această modificare exact dezincriminarea unor astfel de fapte se doreşte şi se promovează. Orice poliţist ce lucreză într-o localitate de-o viaţă, acolo unde şi-a întemeiat o familie, unde soţia are un serviciu, copii săi merg la o şcoală/liceu/facultate şi aşa mai departe, îşi va putea vedea toată viaţa dată peste cap, datorită acestei modificări, ce îl pune pe şeful său în postura unui adevărat stăpân şi care îl poate muta după bunul plac.
Această aberaţie nou inventată, numită TRANSFER trebuie eliminată complet din proiectul Statutul poliţistului. Dragi colegi distribuiţi această postare pe reţelele de socializare pentru ca cât mai mulţi dintre colegii noştrii să afle şi solicitaţi liderilor sindicali care susţin această profesie să se implice şi chiar să organizeze acţiuni de protest pentru modificarea statutului şi eliminarea acestei aberaţii care nu face altceva decât să ne transforme în nişte bunuri de inventar pe care le pot muta unde doresc.”
Sursa: www.politisti.ro
