Dragă mamă, tată, stimate conducător iubit Kim Jong Un

Mulțumesc partidului care m-a trimis în țări străine și vă asigur prea-luminate Kim Jong Un că voi face totul ca Republica Populară Democrată Coreeană să fie cunoscută și apreciată și peste hotare.

Aici e iarnă ca la noi. Nu au zăpadă, dar noaptea e frig în garsoniera pe care am închiriat-o. Doamna administrator, un fel de președinte de filială de partid, cum ar veni la noi, mi-a zis că sunt datorii la întreținere pe tot blocul și de aia nu e căldură. E bine că am fost prevăzător și mi-am luat pufoaica pe care o îmbrăcam când răspundeam la chemarea partidului și mergeam la munci agricole. Mi-e cald și bine, iar gândul meu este la mărețul lider Kim Jong Un.

Astăzi am mers cu un autobuz care mi-a adus aminte de Phenianul copilăriei mele. Mi-au dat lacrimile, iar o bătrânică mi-a îndesat în mână un covrig cu mac spunându-mi ”lasă maică, la toți ne e greu”. Am aruncat covrigul să nu se interpreteze că iau mită de la societatea bolnavă capitalistă.

La muncă e foarte bine, colegii mei sunt prietenoși. Îmi zic CichiCean și mă iau cu ei în pauzele de masă la un restaurant stilat din spatele gării. Atâta belșug n-am văzut decât la magazinul partidului când m-am dus cu școala în vizită. Am învățat să zic ”hai noroc”, ”încă un rând” și ”plătește chinezul”.

Chiar dacă mănânc bine, tot timpul mi se face foame când văd câți câini sunt pe străzi. Să lași atâtea delicatese să alerge aiurea mi se pare strigător la cer. Pardon, la Comitetul Central. Ploieștenii ăștia habar n-au ce avere le circulă pe străzi.

Apropo de străzi, e niște băieți care tot sapă șanțuri și gropi. Iar m-a cuprins nostalgia. Uneori arată ca granița cu Coreea de Sud, când stăteam în tranșee și citeam Cărticica Partidului. Ce vremuri.

Fetele sunt frumoase, dar niciuna n-a auzit de Marx și toate se închină la unul Mall că numai de el vorbesc. Eu încerc să le povestesc de faptele de eroism ale tovarășului Kim Jong Un, dar ele îmi cer bani pentru Mall. E drept că și eu plătesc la partid cotizație, dar nu așa sume mari.

Îmi place să merg noaptea pe străzi. În unele zone e așa întuneric de parcă aș fi în satul natal la muncă forțată. Ziceau ceva de niște luminițe de sărbători, dar cred că e propaganda americană.

Dragă mamă, dragă tată, stimate zeu printe muritori, Kim Jong Un, vă rog să mai îmi trimiteți ceva bani căci chiar dacă căldură nu e, luminițe nu-s, străzi nu, de bani e nevoie. Trăiască partidul și șeful său, suprem gigant între pigmei, Kim Jong Un.

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here