Având în vedere evenimentele recente tot mai întâlnite, când tinerii ajung să se ia la bătaie în plină stradă, reporterii ziarului nostru au luat legătura cu psihologul Claudia Iordache pentru a le putea oferi părinților câteva sfaturi în educarea copiilor.
Reamintim că o adolescentă din Ploiești în vârstă de aproximativ 15 ani a fost bătută de alte două fete de o vârstă apropiată, întregul incident fiind filmat și postat pe rețelele de socializare. Polițiștii au întocmit un dosar penal pe numele agresoarelor pentru loviri și alte violențe, amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice. Citește aici mai multe!
„Agresivitatea poate avea mai multe cauze, înnăscută sau dobândită, studiile au subliniat mai multe teorii. Din studiile obţinute se pot identifica o serie de cauze care determină adolescentul să aibă un comportament agresiv de automutilare sau proiectate spre altă persoană.
Una dintre teorii cea a învăţări sociale a agresivităţii susţine că un comportament agresiv se poate învaţă prin mai multe modalităţi:
– direct, deci prin învăţare directă (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente);
– prin observarea şi imitarea unor modele de conduită ale altora, mai ales ale adulţilor.
Se consideră că modelele de conduită agresivă se întâlnesc cel mai des în:
a) familie (copii violenţi provin din familii în care cei doi părinţi au fost crescuţi tot cu ajutorul pedepselor fizice);
b) mediul social (în acele comunităţi în care modelele de conduită agresivă sunt acceptate, chiar admirate, agresivitatea se transmite uşor şi generaţiilor următoare);
c) mass-media (în special televiziunea care oferă zilnic modele de conduită agresivă, fizică sau verbală)
Odată ce copilul a învăţat un comportament agresiv şi acesta funcţionează aducându-i beneficii, el devine un tipar comportamental fiind multiplicat atunci când copilul se vaconfrunta cu evenimente frustrante, neplăcute sau când va asista la comportamentul agresiv al altor persoane.
Agresivitatea mai poate fi o modalitate prin care copiii atrag atenţia sau îşi câştigă o identitate proprie, importanța exagerată care i-a fost acordată la o vârstă fragedă, fiind o modalitate sigură de a obţine prin aceasta atenţie nelimitată apelând la acest tipar comportamental de agresivitate/necooperare.
Nevoia de atenţie, de a fi remarcat care se promovează atât în mediul online cât şi în viaţă de zi cu zi poate fi un alt factor care determină persoana să apeleze la orice modalitate pentru a obţine popularitatea și respectul celorlalţi şi a-i permite a avea orice tip de comportament faţă de ceilalţi.
Programele tv, video-urile cu mesaje agresive, jocurile violente cresc frecvenţa gândurilor şi sentimentelor agresive prin imitarea comportamentului personajelor dar şi identificarea cu acestea aducându-le în plan real din lumea virtuală.
Un alt factor ar putea fi motivat de frică, în situaţii neprevăzute aceşti copii se simt nesiguri pe ei, au o stimă de sine scăzută, nu se simt securizați, resimt o ameninţare drept urmare cred că apelând la astfel de comportamente (impulsivitate, furie, agresivitate) pot depăşi mai uşor situaţiile nesigure.
Lipsa supravegherii unui copil îl poate determina să aibă un stil de viaţă în care nu există reguli, libertatea de a face ceea ce doreşte, când doreşte şi cu cine doreşte. Comportamentul agresiv are în timp efecte negative ajungându–se la incapacitatea de a construi relaţii durabile şi intergrarea în societate pe toată perioada vieţii.Comportamentul agresiv poate fi ameliorat sau anihilat dacă părinţii urmăresc cu atenţie, comportamentul copiilor, rezolvând cauzele, oferindu-le alternativă pentru consumarea energiei dar şi pentru soluționarea situaţiilor frustrante care declanşează dezechilibrul interior al copilului.
În zilele noastre părinţii sunt tot mai ocupaţi cu serviciul, cu problemele vieţii cotidiene iar adeseori timpul de calitate oferit copiilor devine tot mai rar întâlnit, părinţii nemaiacordând atât de multă atenţie unor comportamente – folosind scuza că este doar o perioadă şi că îi va trece” , din păcate de cele mai multe ori acestea sunt observate târziu, cu repercusiuni majore şi cu lipsa capacităţii părintelui de a mai putea corija drept urmare recomand părinţilor să direcţioneze copii către o evaluare psihologică în urmă căreia săprevină comportamentele de acest gen.
Aşa cum există evaluări medicale pentru sănătatea organismului , într-o societate instabilă, cu mulţi factori stresori, cu obstacole tot mai greu de depăşit, cu un timp care pare a secomprimă, cu responsabilităţi tot mai multe, evaluarea sănătăţii emoţionale este doar o metodă de prevenţie care vine în sprijinul copiilor şi al părinţilor.
Părinţi, fiţi preventivi !”
