O ploieșteancă stabilită de aproximativ cinci ani în Paris a discutat astăzi cu unul din reporterii ziarului Incomod și a explicat că un sentiment general de panică s-a instalat în capitala Franței după atentatele de noaptea trecută. Mai mult, aceasta face previziuni sumbre și nu crede că atentatele se vor opri aici.
„Ne e frică să mai ieșim din case, să mergem pe stradă, să mergem cu autobuzul, cu trenul sau cu metroul. Nu cred că atentatele se vor opri aici, cred că e de abia începutul, iar următoarele ținte ar putea fi stațiile, unde sunt cei mai mulți oameni. Aud pe stradă numai Allah Akbar, dar trebuie să ieșim, nu putem să nu mergem la muncă.
E crunt ce s-a întâmplat seara trecută. Fără milă, așa au tras în oamenii aceia din club… FĂRĂ MILĂ. Stăteau ca la execuție și își așteptau rândul să moară.
Nu cred că autorii sunt arabii stabiliți aici de mai demult. Aceștia au familii, case, au tot ce vor ei, își văd de viața lor. S-au chinuit o viață să obțină toate acestea, nu cred că ei sunt cei care mor acum. Mai degrabă aș crede că sunt sirienii veniți recent, pentru că Franța le atacă încontinuu punctele cheie din Siria, cred că se răzbună. Deja s-a instalat panica, iar ei asta vor, să ne fie frică de ei. Așa ne pot controla. Vor ajunge să ne înlocuiască tradițiile, religiile și familiile, vor ajunge să fie mai mulți ca noi și vom avea de ales dacă trecem la religia lor sau murim – mi-e teamă că aici se va ajunge, pentru că s-au deschis porțile Europei.
Îmi este teamă să mai ies din casă, dar trebuie să mă duc la muncă, n-am de ales. Dar stau tot timpul cu frică pentru că locuiesc într-un cartier de „șoc”. Imediat lângă casa mea este o moschee, iar majoritatea vecinilor mei sunt arabi. Dar faptul că ei locuiesc aici nu este o garanție că nu vor pune bombe în casele lor, ei au acest spirit al sacrificiului pentru credința lor. Parisul este dominat de arabi, de ani de zile, sunt cartiere în care 90% din locuitori nu mai sunt francezi. Prin religia lor, de mici sunt crescuți în spiritul violenței, al sacrificiului pentru credință. Văd de la mine de pe geam fetițe mici, copii, care ies din moscheea lângă care locuiesc și se joacă cu arme false. Acestea sunt jucăriile lor, așa copilăresc, cu arme, fie ele și false. La muncă, la fel, am foarte mulți colegi musulmani. Eu nu am voie să îmi pun pachetul cu mâncare alături de al lor, trebuie să am grijă să nu le ating nici măcar tacâmurile. Pentru că ei nu mănâncă porc, iar în ochii lor noi sunt „păgâni”. Deși ei au venit aici, unde noi eram creștini, nu ei sunt cei care se conformează, noi trebuie să ne adaptăm la tradițiile lor, care ajung să fie puse pe primul loc.
Nu cred că atentatele se vor opri aici. Cred că este doar începutul, pentru că Franța a făcut prea mult rău Siriei, iar ei vin cu o sete nebună de răzbunare. În ritmul acesta, cred că plec cât de curând de aici, deși se câștigă bine. Dar mai bine mor în țară de foame, decât să mor împușcată aici!”, ne-a spus ploieșteanca, al cărei nume nu îl vom dezvălui, din motive lesne de înțeles.
