Ziarul Incomod continuă seria de interviuri cu acei oameni care reprezintă instituțiile unde lucrează sau pe care le conduc! Prin aceste interviuri, dorim să vă prezentăm persoane remarcabile, angajate în instituții de protecție ale statului, care adesea au salvat vieți riscând-o pe a lor și care veghează în continuare pentru protejarea noastră, a tuturor. Pentru interviul de astăzi am discutat cu locotenent colonel Vicențiu Năstase, comandantul detașamentului de pompieri de la Câmpina. Comandantul Vicențiu Năstase a fost cel care a condus intervenția de la incendiul de la Breaza izbucnit la vagonul cu azotat de amoniu, până la sosirea comandatului ISU Prahova. Își amintește multe intervenții care l-au marcat, cum a fost accidentul de pe DN1, când un sinucigaș a lovit o mașină și a omorât o familie formată din cinci oameni. Asemănător cu incendiul de la Breaza, a fost un incendiu pe DN1 la o cisternă cu acid sulfuric, iar înainte de a pleca la intervenție, comandantul spune că s-a uitat la copii și la soție, în eventualitatea în care era ultima dată când îi vedea.

Reporter: Pentru început, vă rugăm să vă prezentați și să ne spuneți de cât timp lucrați în cadrul ISU:

Vicențiu Năstase: Comandant de detașament, locotenent colonel Năstase Vicențiu, lucrez din anul 1993, de la 1 decembrie, la ISU Prahova, detașamentul de pompieri Câmpina. În cadrul Inspectoratului am mai lucrat din 2006 până în 2012 la detașamentul de pompieri Văleni.

Reporter: Ce v-a determinat să vă alegeți această meserie?

Vicențiu Năstase: În primul rând m-am gândit să fac ceva util pentru societate și ceva care îmi place. Mi-a plăcut să fiu militar, mi-a plăcut să fac ceva pentru oameni și am avut de ales. Voiam să dau la școala militară de la Pitești, dar cineva mi-a spus de Boldești și n-am ezitat, am mers acolo cu încredere.

Reporter: Cum ați rezuma cei aproape 24 de ani de carieră?

Vicențiu Năstase: Frumoși, niște ani frumoși, experiențe la fel și atâta timp cât suntem sănătoși, îi mulțumim lui Dumnezeu că e bine.

Reporter: Cu toate acestea, ați participat și la intervenții dramatice. Știm, de exemplu, că ați fost la accidentul de pe DN1, când un sinucigaș a omorât alte cinci persoane aflate într-o altă mașină. Cum a fost acea intervenție?

Vicențiu Năstase: M-am deplasat cu autoturismul proprietate, am ajuns pe DN, era blocat, am luat-o la fugă printre mașini să ajung repede, să fiu aproape de colegi și când am ajuns acolo era grav, foarte, foarte grav, unul din autoturisme era pe plafon, nu se mai cunoștea decât foarte puțin marca, la celălalt nu se mai cunoștea nici marca. În cel în care era sinucigașul… el nu mai avea picioare, inima îi ieșise din piept, a fost destul de greu să-l scoatem dintre fiare. Iar în cealaltă mașină, ceilalți cinci membri… parcă nu pățiseră nimic. Deși mașina era pe plafon, aceștia erau în centuri, nu se vedea nicio zgârietură, nimic. M-a impresionat acel copil, parcă vedeam copiii mei, eram neajutorat, nu puteam să fac nimic pentru ei. Ce a depins de noi, am făcut, dar… ne-a depășit. Mai ales atunci când sunt implicați copii… Am avut o intervenție în 2016 la lacul bisericii cu acele trei persoane, un copil, o doamnă și un domn. Când am ajuns la locul intervenției, în mijlocul lacului, era copilul căzut, cu doamna, se apropia bărbatul pe gheață, de ei. Am strigat la el să se culce pe burtă că se va rupe gheața, a ascultat, s-a lăsat pe burtă, dar a început să meargă spre ei și s-a rupt gheața cu el. Din nou, a fost greu, pentru că eu am ajuns acolo foarte repede, în două minute poate, dar am încercat să improvizăm ceva, timpul în care s-a deplasat autospeciala, camion cu barcă, a fost destul de lung, șase minute. Pentru că am ajuns acolo cu o autospecială de primă intervenție și comandă Duster și cu o ambulanță, am luat câteva materiale în Duster când am plecat din curte și de la ambulanță am luat o targă, cu o cordiță pe care am avut-o, am luat două veste, am echipat un coleg, a sărit în apă, nu aveam ce altceva să facem pentru că gheața se spărgea, a urcat pe această targă copilul și s-a ținut bărbatul de ea. Colegul meu a ținut copilul pe targă, iar noi ceilalți, eu cu încă câțiva băieți, am tras prima dată copilul și bărbatul, i-am evacuat, iar în momentul în care a ajuns și barca necesita să spargem gheața, ca să putem înainta, iar timpul de răspuns era mult mai lung. În momentul în care a ajuns barca preluase deja un alt coleg doamna care nu mai putea să se țină singură de targă, colegul a ținut-o în brațe de targă, când ei erau aproape de mal, barca a ajuns pe ponton. Au fost momente grele și fracțiunile de secundă mi se păreau o veșnicie pentru că nu puteam să-i scoatem și nu știam ce să improvizăm ca oamenii aceia să supraviețuiască. Am fost foarte mulțumiți toți pentru că seara bărbatul și doamna au ieșit din spital, iar a doua zi copilul. O intervenție cu happy-end, foarte frumos.

Reporter: Cât de des vi se întâmplă ca la intervenții să improvizați, să faceți altceva decât ce scrie „în manual”?

Vicențiu Năstase: În cel puțin 50% din cazuri. Pe hârtie, la școală, nu ai o autospecială, nu ai loc, ai șters cu guma și ai pus autospeciala. Când ajungi la locul intervenției, n-ai ce să pui în loc, trebuie să te descurci cu ce găsești acolo și să te folosești de tot ce ai acolo, mă refer la materiale, la oamenii de pe margine, la polițiștii și jandarmii de acolo, la comitetul pentru situații de urgență, la orice om care poate fi folosit și ne este util.

Reporter: Cum este situația în acest detașament din punct de vedere al dotărilor, al autospecialelor?

Vicențiu Năstase: Bună, a, fost dotați în decembrie 2016 cu o autospecială nouă de 9 tone de apă, pentru noi este foarte bună, o autospecială de capacitate mică, 2-5 tone, nu e la fel de bună, sunt zonele îndepărtate și în mod special în comune unde alimentare cu apă nu avem, nu au hidranți și nu ai apă suficientă. Acolo vezi cât de mult contează o autospecială cu o capacitate mare de apă și nu doar o autospecială care să ajungă la locul intervenției.

Reporter: La un incendiu, să zicem, la nivelul unui acoperiș, cu o suprafață de aproximativ 200 mp, ce cantitate de apă folosiți, în medie?

Vicențiu Năstase: Minim 2 autospeciale, adică 18 tone, dacă nu este mare cantitatea de material combustibil de acolo, așa cum am avut acum ceva timp la Șotrile, unde au fost patru autospeciale, aproximativ 200 mp, dar depinde de cantitatea de material, de posibilitățile de propagare la anexe, la locuințele învecinate, nu știi ce este acolo. La toate intervențiile tip incendiu ne deplasăm cu minim două autospeciale. Referitor la anunț, majoritatea sunt insuficiente și exagerate. Pentru că nu se dau toate informațiile, apelantul este întrebat câte ceva, dar dă informații eronate. Vorbeam despre intervenția de la lac, ni s-a spus că lacul nu este înghețat, că am întrebat și când am ajuns acolo lacul era înghețat. Și am întrebat în mod special, pentru că mă aflam în acel moment în centrală. Nu ni s-a spus pe ce lac, am fost acolo și am întrebat care din ele, sunt două în Câmpina, dacă nu ne dădea informația aceasta, până luam legătura cu apelantul se mai pierdeau câteva minute. Așa, pentru că a fost acolo, am știut ce să întrebăm, dar dacă nu ni se dau aceste informații este destul de greu să deplasezi încă o autospecială, destul de greu să-ți faci o idee. La majoritatea apelurilor se primește informația „arde puternic”, dar este un indiciu numărul de apeluri, cu cât sunt mai multe…

Reporter: Cum este zona de care vă ocupați, raionul de intervenție?

Vicențiu Năstase: Destul de dificilă, în mod special pe timp de iarnă, când drumurile nu sunt întotdeauna deszăpezite și în mod special noaptea, când deplasarea se face foarte greu din cauza drumurilor. Timpul de răspuns, bineînțeles, crește, iar în unele localități, unele străzi sunt inaccesibile. Se întâmplă să nu încapă mașina și una dintre explicații este neglijența oamenilor față de copacii pe care îi au în curte, care cresc în afară, autospecialele sunt foarte înalte, 3.6m, 2.5 m lățime, la un moment dat nu poți să treci, este nevoie să stai să tai un pom, pierzi timp, mai găsești o mașină parcată pe drum, trebuie să aștepți să vină proprietarul să o dea la o parte, mai ales pe străzile mici din oraș sau din comună, unde nimeni nu înțelege acest lucru.

Reporter: Cum sunt sărbătorile la dvs.? Aveți intervenții pe DN1, incendii…

Vicențiu Năstase: Grele și frumoase. Grele pentru că la majoritatea sărbătorilor oamenii trebuie să fie mai mulți, în perioada sărbătorilor limităm numărul de permisii, de învoiri și alte lucruri pentru a avea o capacitate cât mai mare pe fiecare autospecială în parte și noi răspundem prompt la orice intervenție, la orice oră, în orice zi, nu contează dacă e sărbătoare, noapte, sau zi, facem tot ce depinde de noi ca să ajutăm.

Reporter: Cum a fost intervenția de la Breaza, de la incendiul izbucnit la vagonul cu azotat de amoniu?

Vicențiu Năstase: O intervenție dificilă, dar sincer să fiu am avut un alt moment la care, să zic, am gândit mai mult, la care am fost mult mai afectat. Îmi aduc aminte de o cisternă de pe DN1, încărcată cu acid sulfuric, în primă fază nu știam despre ce este vorba, flăcările erau de 10 metri, această cisternă intrase și rupsese niște conducte de gaze, noi nu vedeam pentru că erau conducte subterane și nu știam de ce nu se stinge, dădeam cu apă încontinuu, dar flăcările erau la fel de mari, nu se întâmpla nimic, nu știam ce se află în cisternă, pentru că plăcuțele de pe aceasta nu mai erau și ne așteptam în orice moment să explodeze. Îmi aduc aminte că am retras oamenii și i-am mutat după parapeții despărțitori cu gândul că dacă se întâmplă ceva, poate unul mai are vreo șansă. Pentru că distanța era foarte mică, nu aveam unde să ne amplasăm în altă parte și chiar a fost o intervenție deosebită.

Iar la Breaza, am realizat pericolul, știam despre ce e vorba, dar m-am gândit că trebuie să facem ceva pentru a limita. Dacă ne gândim cât de mare este pericolul, cât de mare va fi dezastrul, cât de mult va fi afectată lumea, nu ajutăm cu nimic. Dacă nu facem nimic, se va întâmpla lucrul acesta și nu avem nicio șansă. În cazul în care se întâmpla, știam că nu avem nicio șansă, dacă stăm la 10 metri, la 5 metri, sau aproape, lângă, așa cum am stat, sau dacă stăteam la 30 de metri, la autospeciale, să ne pitim toți acolo, unul după altul, după mașini, nu aveam nicio șansă. Șansa noastră era să ne ducem, să localizăm, să lichidăm și să se termine intervenția cu bine.

Reporter: Ce simțiți în astfel de momente, când aveți astfel de intervenții, cum a fost și cea cu acidul sulfuric? Care sunt gândurile dumneavoastră?

Vicențiu Năstase: Sincer, îmi aduc aminte la cea cu acidul sulfuric, era într-o noapte, la 3.20-3.40, după ce m-am echipat, înainte să plec, am deschis ușa la camera copiilor, m-am uitat încă o dată la copii, m-am uitat la soție și am zis că totul e în mâna lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce cu bine înapoi acasă, dacă nu, am făcut cel mai bine. Nu știam ce substanță e, dar am fost sunat de prima echipă care a ajuns acolo și am lăsat telefonul pornit să aud ce vorbesc ei. Până am ajuns și eu acolo a durat 15-20 de minute maxim.

Reporter: Ce se face prima dată la un incendiu?

Vicențiu Năstase: Prima dată se verifică securitatea personalului și a oamenilor de acolo. Ne uităm dacă sunt butelii, substanțe inflamabile, explozibile, dacă a fost întreruptă energia electrică, după care încercăm prima dată să localizăm, să nu se mai dezvolte, apoi ne apucăm de stingere.

Reporter: Vă mint oamenii, vă spun că nu au butelii, apoi le găsiți?

Vicențiu Năstase: S-a întâmplat, că e butelia doar jumate și d-aia nu ne-au spus, că butelia s-a golit și când am început să stingem și am luat la mână… Îmi amintesc, tot în 2016, am avut o intervenție la Breaza la un localnic, am întrebat dacă au butelii, au zis că nu au, când am început să stingem, am găsit opt butelii cu oxigen și acetilenă și o butelie de aragaz, toate se aflau acolo și puteau exploda în orice moment. Era o bombă. Proprietarul nu a vrut să ne anunțe, a fost rău intenționat. Probabil pe fondul nemulțumirilor din familie… se răsfrâng anumite lucruri și asupra noastră…

Reporter: Ați avut și incendii la care, după ce ați stins flăcările, ați găsit oameni carbonizați în case?

Vicențiu Năstase: Da, chiar de curând am avut, cred că acum vreo lună la Băicoi, am avut o persoană singură în casă. Când am ajuns acolo era prea târziu, camera era cuprinsă de flăcări și persoana posibil să fii murit ori din cauza flăcărilor, ori în urma intoxicării cu fum și monoxid de carbon. Neputincios, te uiți, te gândești că poate fi cineva din familia ta și ești neputincios. Dar au fost și intervenții la care am acționat și am reușit să evacuăm multe persoane, am avut o intervenție la Valea Screzii, la Valea Plopului, unde erau zeci de persoane, unde împreună cu colegii am făcut o treabă extraordinară. În această meserie, fără echipă nu faci nimic, nu poți să fii pompier de unul singur. Intrăm și în flăcări, și în alte situații, îmi amintesc de o intervenție la spital, am evacuat cu colegii zece copii, cel mai mare cred că avea un an, erau zece copii cu mamele, se blocase liftul, când am ajuns acolo mamele erau culcate la pământ, epuizate, copiii la fel, am reușit să deblocăm ușile și am scos în siguranță toți copilașii. Ne uitam unii la alții și eram cu brațele pline de copii, ne uitam în stânga, drepta, să găsim pe cineva care să primească copilul de la noi și să luăm altul.

Reporter: Ce v-ar mai trebui la detașamentul Câmpina?

Vicențiu Năstase: Detașamentul mai are în compunere și garda de intervenție Băicoi și echipajul de la Plopeni și autospecialele de acolo sunt învechite. Și noi avem autospeciale învechite, dar încercăm să ne facem treaba cât mai bine cu ceea ce avem la dispoziție. Ar ajuta, o autospecială nouă scurtează timpul de răspuns.

Reporter: Vi se întâmplă ca la intervenții oamenii de pe margine, din dorința de a vă ajuta, mai rău să vă încurce?

Vicențiu Năstase: Nu o dată s-a întâmplat să se lovească, stai cu ochii ca să nu se întâmple ceva. Îmi amintesc, la o intervenție de la Florești, era vorba despre un copil care s-a înecat, eram cu colegii acolo și-l căutam pe acest copil, la un moment dat pe margine alți copii s-au băgat prin alte părți, nu-i mai vedeam ieșind și în loc să stăm concentrați la ce aveam noi de făcut, trebuia să ne uităm ca nu cumva un alt copil să fie lovit. Din dorința de a face și ei ceva pentru prietenul lor, puteau să aducă victime la victime, iar noi trebuia să fim atenți la ce facem acolo, dar și la cei de pe margine, până au venit cei de la poliție, cei de la jandarmerie.

Reporter: Câți oameni aveți în subordine și cum i-ați caracteriza?

Vicențiu Năstase: 169. Am o echipă foarte bună, nu pot să spun despre un om că nu m-aș baza pe el la o intervenție, am încredere în fiecare în orice fel de situație, în orice fel de intervenție. Cum a fost intervenția de la Breaza, nu a fost unul care să dea înapoi, nu am avut unul care să spună că-i este frică, că nu se bagă cu mine. Poate că ei au simțit frica, dar în momentul în care ești lângă ei și-i încurajezi, când te văd în mijlocul lor, le inspiri încredere, mai ales când ei simt și văd că ai puțină experiență și știu că nu-i duci la rău și că alegi ce e mai bun pentru ei că și tu ești acolo. Mă simt ca acasă cu ei. Suntem la serviciu, dar și în timpul liber, în problemele de familie dacă sunt, în problemele medicale, ne implicăm, ajutăm, ne sprijinim, sărim unul pentru altul în astfel de momente, nu e nici unul nepăsător față de colegi.

Reporter: Care a fost punctul culminant al intervenției de la Breaza?

Vicențiu Năstase: Momentul în care s-a deschis vagonul. Ne-am pregătit pentru acel moment, am concentrat toate forțele pe acea parte, țevile de refulare pe acea parte și am întrebat încă o dată dacă avem suficientă apă în autospeciale, nu cumva în momentul în care va fi nevoie de un aport foarte mare de apă să rămânem fără, apa să nu fie suficientă exact în momentul în care deschideam ușa, iar acel aport de oxigen putea să dea o notă foarte mare, flăcările să devină foarte mari și să aibă loc o explozie. În momentul în care am pregătit echipa care a deschis ușa eram și noi pe margine cu țevile pregătite, refulând încontinuu apă, în momentul în care doar s-a crăpat puțin ușa, deja jeturile erau concentrate acolo astfel încât ușa a fost deschisă larg, flacără nu a mai fost înăuntru și s-a mers în continuare pentru a inunda tot produsul care era în interior, azotatul de amoniu. Un sabot s-a blocat la o roată, de la această roată blocată s-a aprins podeaua care pe o anumită zonă era confecționată din brad, asta a fost cauza.

Apropo de intervenție, înainte cu o săptămână am avut un exercițiu la gara din Câmpina și am făcut un scenariu cu o cisternă despre care am spus noi că transportă acid sulfuric și un tren care transportă cărbune, a avut loc un impact urmat de un incendiu cu pericol de explozie. În situația aceea am discutat detalii, am acționat cu șeful de gară, cu personalul de la locul de muncă și cu personalul nostru și am subliniat pericolele care sunt, timpii pentru întreruperea energiei electrice, pentru a veni duzina să lucreze acolo, pentru a trage un vagon pe o linie neelectrificată. Aceste probleme au fost discutate pe data de 26. Oarecum, acel șef de stație și personalul, măcar psihic au avut o pregătire și au realizat ceva la momentul exercițiului, n-au fost luați chiar pe nepregătite. Cum a fost să fie, pe 26, acolo, exact șeful de stație care a venit acolo, exact cu personalul care a știut despre ce este vorba, au fost niște lucruri frumoase făcute înainte, care ne-au ajutat foarte mult.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here