Plictisiți de evoluțiile din arena mult prea strâmtului studio al Antenei, animatorii au mutat circul în stradă, în Piața Constituției, unde s-au adunat câteva mii de oameni cu o constituție mai slabă. Probabil, un mic antrenament, în cazul în care ANAF-ul va face ventilația spațiului.
În mare parte oameni de vârsta a treia și a patra, doritorii de circ gratuit s-au dezlipit cu greu de la emisiunea lui Măruță și au îndurat stropii de ploaie cu gândul că și cerul plângea de nedreptate, nu numai Ilie Șerbănescu, prezent pe scenă.
Cuprins de gânduri bacoviene și sensibil, cum îl știm, Mihai Gâdea, renumitul gâde al celor pe care nu-i poate pupa a spus: „Plouă atât de frumos astăzi!”, în timp ce badea Mircea a vrut să pară mai tare emoțional: „Nu-mi pasă ce se va întâmpla luni, ci că suntem aici cu dumneavoastră!”
Sătul să bată apropouri, Mihai Morar a bătut câmpii despre Constantin Brâncuși, care spunea „Iubirea cheamă iubire!”. Ceea ce i-a zăpăcit pe cameramani, care căutau disperați fețe de tineri, să nu mai zică lumea că doar pensionarii, în drum spre piață, s-au odihnit nițel în fața anteniștilor.
Carmen Avram a dat-o-n populism: „Am venit, astăzi, să cerem diversitate de opinie! (…) E o răutate, un pericol mare ce se întâmplă acum. Dacă Antena 3 ar dispărea, ați fi mai fericiți, mai bogați?” Mulțimea s-a prins repede că întrebarea îi era adresată, așa că a răspuns: „Nuuuu!” Deși mulțimea a plecat la fel de săracă cum a venit, întrucât nu s-a dat nimic, după cum s-ar fi așteptat mulți! Carmen Avram vorbea și plângea. Sau era de la ploaie? Și-a cerut scuze că a zis, cu câteva zile în urmă, că vrea să-și dea „demisia din țara mea” pentru că „eram copleșită!”. Se pare că a rămas așa!
Însă punctul apoteotic l-a atins Dana Grecu, care a făcut o mișcare care îi poate purta numele: „a la grecu”. „Ei vor să stăm în genunchi în fața lor. Voi vreți asta? Eu pot să stau în genunchi, dar nu în fața lor. Stau în genunchi doar în fața lui Dumnezeu și a dumneavoastră!”, a spus Grecu, după care s-a așezat în genunchi și a fost aplaudată mai ales de cei cărora gândul le zburase cu totul în alte părți, eventual la cuvintele lui Morar: „Iubirea cheamă iubire!”
