Privindu-i, dar mai ales auzindu-i, politicienii români care au probleme cu justiția par mai relaxați, mai vocali și mai zâmbitori decât înainte ca procurorii să-i invite la niște discuții care s-au lăsat și cu ceva zile de pușcărie. Faptul că au stat la închisoare le-a insuflat o energie dublă de parcă ar fi băut în spatele gratiilor numai băuturi energizante care îți dau aripi.

Au ieșit în libertate și, dacă au primit control judiciar, s-au reîntors la ceea ce știau mai bine: să dea din gură și să încerce să reintre din nou în jocurile de culise. Dacă ar sta în umbră și ar manevra pe altcineva, ar mai fi de înțeles. Dar sunt unii care sar în lumina reflectoarelor prefăcându-se că uită cine sunt, ce au făcut și ce tinichele au. Ori suferă de amnezie, ori, și asta este cel mai probabil, au impresia că lumea uită repede.

Și dau din gură, aranjează ploile, vorbesc de Dumnezeu, principii, onoare. Dacă nu i-ai cunoaște mai că ți-ar veni să-i pui la icoană. Să facă un pas în spate, să tacă măcar vreun an de zile? Să aibă decență? Nici măcar nu folosesc astfel de cuvinte, de ce le-ar înțelege sensul?

Da, se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei sentințe definitive. Dar când te duci pe la partid și te bați cu cărămida în piept, nu simți așa o jenă când ști că ceilalți râd pe la spatele tău gândind despre tine că ești hoț sau pușcăriaș? Nu. Nici măcar jena asta n-au descoperit-o. Probabil că mănâncă bine, dorm neîntorși noaptea și gândesc despre ei că sunt mâna providenței așezată peste politica românească.

Două exemple pe final: deputatul PNL Prahova Mircea Roșca, despre care presa a scris că l-a amenințat pe unul dintre co-președinții liberali că-l dă jos și Iulian Bădescu, fostul primar al Ploieștiului, care vrea la ski în Austria că altfel familia îi va fi traumatizată. Concluziile vă aparțin.