Din păcate cazul de luni de la școala Elena Doamna din Ploiești când mai mulți elevi au ajuns la spital cu toxiinfecție alimentară după ce băuseră lapte din programul ”Laptele și cornul” nu a fost singular. Ieri seară scenariul s-a repetat la Cerașu. Acum doi – trei ani a fost la fel. Și acum și atunci, firma care distribuia laptele a fost aceiași.

Atunci nu s-a luat nicio măsură concretă. Acum, se pare că brusc s-a descoperit prin vreun fund de sertar de la CJ vreun teanc de bani, iar copii vor primi lapte UHT. În România lucrului bine cârpit, ca să se facă ce este normal, trebuie să se moară, să se ajungă la spital, să iasă lumea în stradă. În rest, mulți și proști. Le dăm cel mai ieftin lapte că nu-s copiii noștri. Sunt ai lor.

Părinții fac un pic gălăgie, dacă doar s-au stricat copilașii la burtă și nu e ceva mai grav, se uită. Mergem mai departe fluturând rapoarte în care se arată cât de bine s-a implementat ”Laptele și cornul”. Iar madam Europa îi va pupa pe portofelele grăsuțe și se vor trage în poză rânjind fericiți de parcă sunt la pomana porcului.

Câteva întrebări de control:

1. Am crezut că generația care la revoluție avea 14-18 ani este generația de sacrificiu. Voi îmi dovediți că și copiii ăștia sunt la fel la modul cum îi tratați, nu-i așa?
2. Bani de orice alte prostii gen festivalul țuicii, panseluței, cocoșului cu barbă gri se găsesc. Pentru copii cel mai ieftin lapte că probabil sunt tineri, în creștere și nu contează ce fel de lapte consumă. Corect, nu?
3. Dacă firma care dă laptele în mărețul program a mai îmbolnăvit niște copii în 2012, pe ce criterii a mai câștigat licitații? Că dacă era pe corect totul acum trebuia să producă pânză de in pentru sacii de la moară.
4. Ați schimbat laptele după ce s-au îmbolnăvit copiii aceia. Gata, v-ați spălat pe mâini?
5. Ați avea curaj să vă lăsați copiii să bea din acel lapte? Dar voi?