Înțelegeți cam ce ne dă Don Mustachio de Teleorman. Totul în numele moțiunii. Marele patriot din Alexandria care acum ceva timp se bătea cu tricolorul în piept că Iohannis e neamț, deci e nașpa, că Cioloș e fiul din flori a lui Soroș, deci e dublu nașpa. Acum când se apropie momentul să privească poze cu Brazilia prinse în pioneze pe peretele celului, Don Dragnea face ce știe mai bine. Calcă totul în picioare doar, doar i-o da lui Grindeanu un cap în freză la moțiunea de cenzură. Și cu cine să se alieze dacă nu cu eterna traseistă, UDMR. Care ar dansa tango și cu scheletul lui Ceașescu dacă i-ar fi satisfăcute cererile, udemeriștii confundând încă din 90 Ardealul cu Ungaria mumă. Bine, nici românii nu prea le-au dat motive să se îndoiască de asta.
Și vine Dragnea și le promite câte și mai câte. Probabil că dacă nu era reacția bruscă a populației și a unor parlamentari (unii char din partidul său minunat) se bătea palma și de mâine puneam plăcuțe bilingve pe Arcul de Triumf ca să știm de-o treabă că iese moțiunea de cenzură. Din păcate nu i-a ieșit. Își roade Dragnea mustața, îi curg lacrimile lui Tăriceanu, dă cu pumnii în tastaură Kelemen. Viața e tristă.
Singura problemă e să nu uităm. Să nu uităm că Dragnea a încercat să dea totul doar pentru o alianță vremelnică. Să nu uităm că omul, prins între ciocan și nicovală, era gata să le dea la unguri tot ce-și dorea inimioara lor mică și vopită în roșu, alb, verde. Adică, ce să ne mai ascundem, ajungeam să băgăm la sărbători și 15 martie, ei crezând că suntem atât de moluște că nu știm că la la 15 martie 1848, Dieta de la Pesta vota, printre altele, alipirea Transilvaniei la Ungaria. Ticăloșie maximă. Așa e când politica s-a transformat clar în bordel. Întrebare este, în ecuația asta, care-s curvele și care matroanele?
