”Cine fură doar un ou, este chiar un mare bou.”, pare a fi lozinca parlamentarilor români. De fapt se pare că și-au aruncat pe jos măștile de oameni conectați la nevoile țării, și-au ars discursurile prin care în campanie vărsau lacrimi amare de soarta poporului și au cumpărat deja lanțurile și lacătele pentru a le pune pe porțile DNA.
Degeaba s-a ieșit în toată țara zile la rând pentru a se protesta împotriva Legii Grațierii. Între cei care au stat atunci în frig zile în șir pe străzi și politicienii proaspăt aleși care-și savurau cafelele din birourile de la Palatul Victoria sau Casa Poporului s-a adâncit prăpastia care există între clasa politică și electorat. Ceea ce s-a întâmplat ieri în Comisia Juridică a Senatului confirmă acest lucru. Nu e vorba că nu le pasă. Le pasă! Le pasă de banii lor. Pentru că majoritatea care aleg o carieră politică o fac pentru că știu că astfel se pot îmbogății. Banul public e cel mai ușor de deturnat.
Ce să înțeleagă generațiile tinere? Că în ADNul acestei nații există hoția, șpaga și minciuna? Că a munci cinstit este un păcat, iar a fura o virtute? Nepedepsită de Codul Penal.
Singurul lucru care se potrivește la ceea ce s-a întâmplat miercuri este că ”hoții au strigat hoții” și că de data asta ziua, nu noaptea, au votat ceea ce au votat. Nu ne vom transforma într-o țară bananieră, suntem deja. O să mai avem de plantat cocotieri în principale orașe ale țării. Măcar, că tot vine vara, vom protesta la umbră.
