Vine iarăși iureșul campaniei. Nu vă mințiți singuri, ea a început deja. Dar suntem obișnuiți, nu e nici prima și nici ultima oară. Dar se pare că, cumva, majoritatea suntem turmentați și întrebăm în stânga și în dreapta: ”eu cu cine votez?”. Știa ce știa Caragiale când a făcut din cetățeanul turmentat vocea alegătorului care nu știe pe cine să pună ștampila. Cred că și la aceste alegeri va fi un procent semnificativ de persoane care nu vor merge la vot. Acuma, până se va face și votul obligatoriu, românul poate să aleagă să iasă la un grătar cu familia decât să bată drumul până la secția de votare.
Dar cei care nu sunt înregimentați politic, nu au simpatii puternice și care vor să voteze și nu știu cu cine, ce ar trebui să facă? Să-și aleagă candidatul cu bilețele? Să arunce cu banul? Să închidă ochii și să pună ștampila unde s-o nimeri?
Cel mai simplu este să notăm conștincios tot ce vor promite cei care se luptă pentru locul de edil șef. Câte din promisiunile lor se pot realiza? Câte sunt doar apă de ploaie? Câte par a fi povești SF pentru adormit copiii? Nu uitați celebra pensie municipală a lui Iulian Bădescu. Cu toate că presa a țipat la acel moment că e doar o gogoașă electorală, ea a prins totuși. A promite ceva nu e greu, face parte din jocul de-a politica. Nu cred că există vreun caz în lumea asta de politician care să fi spus în campanie că nu poate face nimic pentru votanți, dar că va încerca și el ceva, acolo…
E opțiunea noastră dacă vom dori să mergem în continuare la vot precum oile și să așteptăm patru ani ca toate promisiunile celui ce va deveni primar să se îndeplinească. Vom fi dezamăgiți? Va fi în proporție de 75% vina noastră. Putem să ne informăm rapid și corect. Internetul din punctul acesta este o unealtă foarte bună. De ce să credem orice promisiune, orice plan fantastic, orice artificiu pe care candidații le vor folosi ca să le dăm ștampila? Trebuie tratați toți cu circumpsecție, exact ca un părinte care zâmbește îngăduitor la copilul care spune o minciună și îl lasă s-o zică până la capăt fără să creadăă o iotă. Cam așa e și cu votul nostru de pe cinci iunie. Ar trebui să punem ștampila nu pe cel care promite mai mult ci pe cel ale cărui promisiuni nu sunt cu zecile, dar sunt realizabile.
